Sinodul local din Constantinopol care a avut loc în anul 842, întărind hotărârile dogmatice ale Sinodului al VII-lea A-toată-lumea, a înfiinţat sărbătorirea anuală a biruinţei Ortodoxiei asupra eresurilor. Sfîntul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, care se afla în fruntea Soborului, a alcătuit în acest scop o rînduială deosebită a Dreptei Credinţe, spre întărirea dreptmăritorilor creştini.

Spre deosebire de ediţiile anterioare, cea de faţă apare într-o alcătuire nouă, adunînd în paginile ei şi rînduieli ale unor slujbe care n-au mai fost cuprinse în tipăriturile din ultimele decenii. Amintim aici Rînduiala botezului celor de alte credinţe, Nomocanonul - acum într-o formă îmbogăţită, Înmormîntarea monahilor sau vrednica mărturisire a Sinodiconului din Duminica Ortodoxiei.

Pidalionul, publicat la anul 1800 în limba greacă de Ieromonahul Agapie şi Sfîntul Nicodim Aghioritul, cuprinde canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Bisericii şi ale Sfinţilor Părinţi şi dascăli ai Ortodoxiei, însoţite de preţioasele tîlcuiri ale unor canonişti bizantini vechi, precum Ioan Zonaras, Teodor Balsamon şi Alexie Aristen. În limba greacă, Pidalionul a cunoscut patru ediţii numai în secolul al XIX-lea. După ediţia princeps, aprobată de Sinodul Patriarhal de la Constantinopol încă din anul 1791, dar tipărită Leipzig abia în 1800, Pidalionul a cunoscut o a doua ediţie în 1841, după care s-a făcut şi prima traducere în limba română la Mănăstirea Neamţu în anul 1844, de către ucenicii Sfântului Paisie Velicicovski.