Negreșit, scrierile Părinților Bisericii sînt continuarea firească, peste timp, a revelațiilor dumnezeiești din Noul Testament. Sînt oglinda curată a viețuirii noastre creștine, sînt chipuri ale iubirii pînă la jertfa mucenicească pentru Hristos, sînt mărturii ale adevărului ortodox față de răstălmăcirile păgîne, iudaice sau eretice.
Bogate în teologia înaltă a minților ascuțite sau în misticismul nebunilor pentru Hristos, descoperim în fiecare cuvînt al acestor scrieri un suflet ce arde pentru mîntuire, o inimă plină de înflăcărare pentru adevărul în care sfinții noștri Părinți trăiesc și cred; pentru ei Hristos este totul.
Drumul de la moarte la viață este unul anevoios. Atît timp cît Ortodoxia cea veche înseamnă jertfă, răstignire, unire cu Biserica cea Una, răzvrătire împotriva păcatului și neîmpăcare cu duhul acestei lumi, iar Ortodoxia cea nouă înseamnă schimbarea rînduielilor, înnoirea învățăturilor de credință, transformarea Creștinismului în creștinisme și a Bisericii în biserici, nemărturisirea adevărului, împăcarea cu apostazia și apostații acestui veac -, cu ușurință vom putea deosebi adevărul de minciună, lumina de întuneric, calea strîmtă către Împărăția Cerurilor de drumul universal și "nediscriminatoriu" către iad.
Ca să învieze, Hristos a murit răstignit de mîna celor care Îl așteptau să I se închine. Ca să fie răstignit, Hristos a fost trădat de cel care ar fi trebuit să-L propovăduiască lumii. Dacă Adevărul a stat întemnițat în numele "dreptății", dacă umaniștii au ucis pe Fiul Omului și Creatorul a fost scuipat și pălmuit de făptură, atunci singură Ortodoxia - în măduva sa - este cea mai de preț "nebunie" și dureroasă "rebeliune", este de fapt inversarea "logicii", răsturnarea "normalității" și "virtuților" acestei lumi.
Credem, așadar, că într-acolo se îndreaptă și rostul acestei smerite alcătuiri.
Conon Monahul
Sălaș oferit prin bunăvoința AlterMedia